Destinatii de vacanta

Anul asta am facut gashca din nou si am ales o oferta misto de tot aici. La all inclusive unde sucurile curg rau si mancarea e multa si la discretie.

Scuba-diving-ul se anunta a fi incredibil in zona Sharm El Sheikh-ului. Despre Marea Rosie se spune ca ar fi cea mai frumoasa mare. Vom vedea… la propriu!

Cu temperaturi de 35-40 grade Celsius si cam 30 de grade in apa marii, abia astept sa ma vad pe plaja cu o bere in mana si soarele in fata!

E bine ca suntem multi si cand sunt multi, distractia creste!

Asa ca peste trei saptamani o sa am “one week of blog silence” si o sa ma bucur de ea din plin! Si daca nu da nimeni cu bombe cat suntem noi acolo, va povestesc si cum a fost! 

Un blestem tie si un blestem… tie

Continutul acestui post a fost retras de catre subsemnata, deoarece in urma consultarii mai multor persoane am concluzionat ca era putin sinistru si putin morbid si fusesem putin prea transanta … … foarte suparata!

PS Am folosit atatea “putin”-uri ca sa diminuez gravitatea adjectivelor pe care le insoteau, nu din alte considerente.

Rugaminte

Am cautat mult si bine pe net noua reclama la Petrom, cea cu masinile care traiesc, se bucura, se indragostesc, imbatranesc, sufera si in fine ce mai fac ele acolo si evident ca nu am gasit-o. Daca exista cineva care este mai brainiac in ale Google-ului please, please, pretty please dati-mi si mie un link ceva, orice… Multumesc anticipat!

Multumesc! Reclama e aici -> “Si masinile au suflet “!

Rubrica “Monden”… sau nu!

M-am plictisit pana peste cap, si va spun asta cu infinit dezgust, de subiectele “Irinel si Monica Columbeanu” si “Oana Zavoranu”.

Cum sa va explic fara sa va simtiti lezati in orgoliile prea mari nascute din erodarea rotitelor din creierele acelea prea mici? Ideea e cam asa: Mircea Badea e simpatic, el sincer are voie sa zica de cate ori vrea si ce vrea, dar cam aici se incheie scurta lista a persoanelor care au voie.

Cat despre voi, toti ceilalti… nu mi se pare deloc dovada a inteligentei nelimitate sau a finului simt al umorului continua repetare, urmata de rasete galagioase menite sa scoale si mortii din mormant, a ideii “prosti sunt aia, fratica”.

Iri se exprima cu vizibila dificultate, nu neg asta. Pare ca ei inca traiesc in epoca de piatra. Asta pentru ca poate el chiar nu ar avea cu cine sa se inteleaga daca ar folosi cuvinte adevarate, nu neaparat ca nu are o cultura care sa-i permita utilizarea unui limbaj unanim acceptat.

Nici nu ar avea rost ca discutiile dintre ei sa contina fraze de genul: “este inefabila constientizarea unui fapt inavuabil si pregnant luctuoasa proximitatea unui caracter exuviabil si chiar patetica entropia discursului pregatit in prealabil”.

De ce? Pentru ca oamenii care le urmaresc show-ul sunt perfect multumiti cu onomatopeele si ocazionalele “mishto” si “super” pe care acestia le folosesc in “vorbire”. Fiecare la nivelul lui…

Trebuie constientizat ca fanii Irinel si Monica, asemenea fanilor Oanei Zavoranu nu pot fi incadrati chiar la categoria “genii neintelese ale Romaniei”. Sunt oameni simpli carora li se pare ca Iri e simpatic ca e micut si grizonat si Oana e (si aici o citez, cu nemarginita tristete, pe o doamna care dadea sms-uri in timpul unui show TV la care aceasta mahalagioaica era invitata): “foarte frumoasa si face o treaba extraordinara la TV si in partid”. In fine, nu ma usurez in gusturile tale, pentru ca nu ai!

Cu cat li se da mai mult nas, cu cat vor face o si mai mare parada cu prima ocazie. Aleg sa le dau ignor si sugerez asta oricui are un dram de inteligenta. Pentru toti ceilalti: “Vizionare placuta!”

I’m here to sing opera

Doamne! Nu mi-a venit sa cred! E incredibil tipul asta. Un vanzator de mobile, cu un vis de a canta opera. Se aude ca vocea sa este totusi lucrata si suna fantastic. Sa fiti atenti la reactia publicului si a membrilor juriului.

Paul Potts singing Opera

Tu ce zici?

Sunt atatea chestii pe care nu le inteleg si pe care iau ca atare, caci am invatat ca asa e viata si asa e construit omul si asta e. Dar sunt intrebari pe care as vrea totusi sa le pun la dispozitia voastra sa va dati si voi cu parerea

In primul rand: De ce ajunge dupa o perioada de timp, persoana pe care ai ales-o sa fie langa tine, sa te scoata din sarite in ultimul hal? De ce cautam mereu un tip care sa ne sune, sa ne faca declaratii, sa ne aduca flori si cand il gasim nu stim cum sa-i punem piedica pe scari? De ce tipii care ne trateaza cu raceala sunt aceia pe care ii vom considera mereu “Mr. Right”?

In al doilea rand: Daca prietenul tau te-ar insela si prietena ta cea mai buna ar stii, ai vrea sa-ti spuna? Sa presupunem ca relatia per total e perfecta, el nu se poarta cu nimic mai ciudat cu tine si tu il iubesti, ai vrea sa stii adevarul? Poti sa zici ca da in conditiile in care este bine cunoscut ca ceea ce nu stii nu-ti poate face rau? Ce nu te omoara te face mai puternic, dar peste cat timp? Si de ce sa suferi cand poate nu e cazul? Toti barbatii calca stramb, ce-i face pe unii sa difere de altii e istetimea cu care insala. Cat de bine se feresc, cat de des o fac, cu cine si asa mai departe.

Last, but not least: De ce tindem sa ne intoarcem la tipii care la un moment dat in viata ne-au facut sa suferim? Irelevant de conditiile in care ne-am despartit de ei (sau ei de noi) sau de ce a urmat despartirii (ce-au facut sau n-am facut, ce-au zis sau n-au zis), dupa ce roata si-a facut rotatia necesara si s-a intors, de ce stam si ne punem o mie de intrebari cand ar trebui sa ii trimitem la origini fara drept la replica? Banuiesc ca uneori e nevoie sa ne intoarcem ca sa gasim o finalitate adecvata, iar pana cand asta nu se intampla, rana ramane intr-o mai mica sau mai mare masura deschisa, doar ca nu o constientizam cum ar trebui.

Putina publicitate

Iata niste reclame mai vechi, dar care mi-au placut mereu foarte mult. 

Bergenbier – Cainele

Zaraza – Bilant

Zaraza – Bani

Garda de Mediu – Cainele

Connex Cri Cri

Bucegi – Pepeni

Fete, fete, fete

Cel mai bine te distrezi cu oamenii pe care ii cunosti de foarte mult timp, dar pe care nu i-am mai vazut de mult timp. E amuzant sa vezi ca desi atat de diferiti de tine si desi evolutia voastra a fost cat se poate de diferita, aveti atatea puncte comune.

Acum cateva saptamani s-au adunat acasa in Brasov toate prietenele mele din liceu care au decis ulterior sa urmeze (sau nu) cursurile unei facultati in alt oras (Cluj, Bucuresti…)

Una dintre aceste prietene a inceput sa ne povesteasca ca l-a vazut pe fostul ei prieten, un fel de “the one that got away” sau “Mr. Right”, cu una intr-un club din Cluj.

Zicea cam asa: “Da fata si era asta cu una urata foc. O panarama care statea agatata de gatul lui si asta nici macar n-o baga in seama. M-am tot uitat la el si si el imi arunca niste priviri care mi-au dat de inteles ca inca se mai gandeste la mine. Apoi a plecat si a lasat-o pe aia semn p-acolo. Jumatate de ora mai tarziu m-a sunat…”

Am ras cu lacrimi evident. De ce?

Pentru ca “panarama aia urata” putea sa fie cea mai cuminte si mai draguta fata. Felul in care statea ea agatata de el se poate sa fie o inchipuire. Poate de fapt el o tinea in brate.

Dar asta nu conteaza caci este fostul prieten cu care ai socoteli neincheiate asa ca fata aia si Fecioara Maria cu fata lui Angelina Jolie daca ar fi fost tot ar fi fost ulterior descrisa ca “o panarama urata care statea agatata de EL si el nici macar n-o baga in seama”.

Cred ca femeile, oricat de diferite ar fi sunt de fapt la fel. Cred ca sufera la fel si se bucura la fel, urasc si iubesc in aproximativ acelasi fel, doar ca o fac cu mai putine sau mai multe cuvinte, mai putine sau mai multe gesturi una spre deosebire de cealalta. Si in mod deosebit, se razbuna la fel si se enerveaza la fel.

Perfect kiss

Vreau sa ma pupe cineva, dar nu aiurea sau asa pe obraz. Vreau un sarut din ala care sa-mi zguduie lumea. Sa se opreasca timpul in loc si sa am impresia ca am murit si am ajuns in raiul saruturilor , sa ma faca sa “aud parfumul culorilor“.

Mi-e dor sa fiu sarutata cu adevarat. Am o teorie conform careia saruturile cele mai sanatoase si faine sunt in afara unei relatii in sine cu persoana respectiva, in timpul relatiei devin un obicei si isi pierd farmecul si intensitatea, asa ca vreau sa ma sarute un strain sau cineva cu care n-am avut prea mari tangente niciodata, cu care am clickait pe moment si atat.

Si nu vreau un first kiss, vreau pur si simplu un kiss. Si sa fie plin de pasiune, sa-mi aduc aminte de el ca de o experienta extraordinara. Si atat, sa nu evolueze in ceva mai mult, pentru ca asta ar distruge mitul sarutului unic si perfect…

Atatia oameni si nici un om

Nu e super misto sa stai pe inserat in oras la o terasa sa vezi lumea, sa vezi ce face lumea, sa auzi ce vorbeste lumea? E cool. E trendy. Se poarta. Se face. E de bine. Adica e bine sa te vada pe tine lumea. Sa vada ce pantaloni Armani cu paiete aurii ti-ai tras sau ce sapca branduita cu LV-uri care urla a fake.

Si cel mai bine e daca ai un motor proaspat achizitionat de prea bogatul tau tata care se chinuie sa pompeze ceva bani in fundul tau, doar doar faci si tu ceva cu viata ta. Iei ultimul model Yamaha sau orice se cade sa ai si il parchezi langa cea mai fancy terasa din oras, undeva in centru, evident. Dupa ce ai stat si ai investit 5 lei noi intr-un suc, te ridici frumos, te asiguri ca toata lumea e cu ochii pe tine si te duci catre motor si incepi sa-l ambalezi. Ca “se aude fain frate si e mare smecherie, mi-a zis ala de la reprezentanta”.

M-am saturat pana peste cap de gloata de idioti cu IQ cat numarul de la pantof care incearca sa faca impresie si de fetele cochete, la fustite de 2 cm si toculete de 10 care se bucura peste masura de orice gram de atentie.

Intr-un oras cum este my home town reusesti in timp record sa-i cunosti pe toti astia si sa iti faci o parere despre ei. Cum banii conduc lumea, astia decid cine?, cum? si ce? in societate.

Nu ai unde sa mergi fara sa dai peste acest gen de oameni. Sunt ca o boala incurabila cu care te-a pedepsit Mama Natura. Si astia sunt aceiasi oameni cu care ai facut generala sau liceul si ii stii si stii ce lame erau pe atunci si ce disproportionati si nu te impresioneaza cu absolut nimic fitele dobandite odata cu seria 6-le cumparat.

Dar astia sunt oamenii si nu poti sa iei o pusca sa-i dobori unul cate unul ca nici macar un glont nu merita. Asa ca vad zilnic cum dam din cap in semn de salut si ne continuam drumul incercand sa nu ne facem griji de barfele pe care o sa ni le auzim ca noi nu tinem deloc pasul cu moda sau cine stie ce alte imbecilitati scornite de minti lejere si ratati complexati.

Decat fashion-freak, mai bine inadaptata! Decat vierme, mai bine om!

PS Recunosc ca sunt putin ipocrita avand in vedere faptul ca mi s-a parut mie la un moment dat intersant modul asta de viata si mi s-au parut interesanti oamenii astia, dar tot e bine ca macar acum incep sa deschid ochii. Nu tot ce luceste e de valoare! Peace!