A false sense of security

De cand ma stiu, am fost inconjurata de fete, e si normal. Bine, pe vremea aia eram imbracate toate in roz si ne jucam cu fake-uri Barbie.

Lucrurile nu s-au schimbat pe cat ati crede. Cateodata ne mai imbracam si acum in roz, dar ne jucam cu cate un fake Ken. Si toate vrem un Ken original.

Cand eram copila, imi imaginam ca intr-o zi o sa apara un print frumos pe un cal alb si o sa ma ia impreuna cu ai mei departe in regatul lui si o sa traim fericiti pana la adanci batraneti. Acum nu mai cred, am ajuns la faza in care sper ca ceea ce am azi o sa fie aici si maine.

Inainte credeam ca printul o sa imi faca cadouri frumoase si o sa imi pregateasca surprize in fiecare zi care ne era dat s-o traim impreuna. Acum sper ca macar o data pe an acel cineva sa isi aminteasca sa imi ia o floare. Nici nu mai am nevoie de dovezi. Sticking around is all the proof I need.

Inainte vroiam herghelii si catei multi si servitori si menajere si dragoste eterna. Acum sper doar la stabilitate si la macar o vaga urma a falsului sentimentului de siguranta pe care ti-l da o relatie lunga chiar daca traim intr-o garsoniera.

Inainte credeam despre casatorie ca e o chestie rupta din rai, o concretizare a sentimentelor intense pe care doua persoane le au una pentru cealalata. Acum sper ca dragostea se va transforma in obisnuinta ca macar asta sa ne tina impreuna.

Nu mai cred in „till death do you part“, dar sper cu toata fiinta mea intr-un „at least I still think I made the right choice“.

Dar poate, poate, exista un „cineva“ care face cadouri si pregateste surprize si care e in stare sa ma faca sa vad viata cu alti ochi, a whole new perspective on things si care imi da siguranta si stabilitatea de care am nevoie ca sa raman cu picioarele pe pamant. Si poate acel sentiment nu e deloc fals si e un „this is it“… Stick around and we’ll see…

Nici viata nu mai e ce-a fost

Constat cu mare uimire si o macar la fel de mare tristete ca lumea nu mai e ce-a fost, tineretea nu mai e ce-a fost si pana la urma, nimic nu mai e ce-a fost.. vorba bancului: “nici slujba de inviere nu mai e ce-a fost”.

Se anunta un chef misto de tot, cu nopti nedormite, cantitati industriale de licori spirtoase de calitate superioara si bucate alese.

Am ajuns, ne-am stabilit headquarters-urile si am pornit la batalie. In mod surprinzator si deloc specific noua, dupa ce-am mancat ceva si am baut vreo doua pahare, ni s-a facut un somn frate cu moartea. Am incercat sa dam muzica mai tare, doar doar, dar nimic din ce am fi putut face sau am facut nu ne-a salvat de inevitabilul moment in care ne-am retras toti si ne-am bagat la somn.

Si acum ma intreb… unde s-au dus noptile albe urmate de alte nopti albe si zilele inecate in beri reci pe malul raului? Unde s-a dus pofta de viata care ne seca de puteri? Cum de am ajuns in acest punct trist al vietii in care nu ne mai putem distra? Sau somnul este acum cea mai mare distractie de care avem parte?

Sa fie oare o imbatranire prematura in urma anilor in care am petrecut fara oprire, in care fiecare zi era sambata si fiecare noapte era un nou inceput?

Si daca la varsta asta ne-am plictisit de distractie, ce ne ramane de facut? Sa fie oare visul gloriei si al imbogatirii rapide care ne seaca de tot ceea ce era mai viu si mai restless in noi? Sau am inceput prea devreme si atata am fost in stare sa ducem?

Oare asta e momentul in care te linistesti, petreci serile acasa la televizor si zilele la birou?Si daca e asa, putem trai restul vietii din amintirile vremurilor apuse, fara nopti pierdute si mahmureli care se intind pe cate trei zile?

Mai bine ne facem bagajele si sa plecam toti la mare… dar asta e alta poveste…

Scufita Rosie – comentariu

  

Am primit asta pe mail si mi s-a parut foarte misto, asa ca I decided to share it!

Date: Scufita Rosie este fetita cuminte.
Analiza: Din start ne dam seama ca este vorba despre o minora de care copiii, in rautatea lor, si-au batut joc cu aceasta porecla, probabil din cauza unei caciulite rosii crosetate de mamica ei, pe care fetita o poarta des din cauza unei sensibilitati fizice la frig n regiunea craniului. Asadar avem de-a face cu o bolnava marginalizata si descurajata de societatea din jurul ei.

Date: Scufita merge zi de zi cu cosuletul cu mancare la bunicuta care locuieste in padure.
Analiza: Nici o bunica normala nu locuieste in padure. Singura explicatie este ca aceasta bunica a primit in urma retrocedarilor cateva hectare de teren impadurit. Este stiut ca taranii nu se gandesc mult ca sa prade padurea de lemne, mai ales inainte de venirea iernii. Asadar aceasta bunica este o zgarcita care si-a facut casa in padure (oare nu tot din lemn taiat fara aprobare de la Ocolul Silvic?) si sta acolo ca sa-si pazeasca avutul. Teoria ca este vorba de o baba ticaloasa se verifica prin faptul ca in loc sa plateasca un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe nepoata ei (o fiinta neajutorata si  bolnava) sa faca zilnic naveta din oras in padure, fara sa-i pese de pericolele la care o expune pe biata fata.

Date: Scufita Rosie se intalneste cu lupul care o descoase in privinta drumului ei.
Analiza: Deja intram intr-o zona a fanteziei bolnave. Unu la mana ca in Romania lupi mai sunt tare putini, doi la mana ca se feresc de om iar trei la mana nu vorbesc si chiar de ar face-o, ar intreba de cel mai apropiat braconier sau cadavru bun de rontait. Singura explicatie este ca Scufita Rosie s-a uitat atat de mult la Animal Planet incat cunoaste obiceiurile lupilor si le poate intelege scheunaturile.

Date: Lupul o ia inaintea Scufitei care se opreste la cules de flori, isi preface vocea, intra la bunica, si o inghite.
Analiza: Nu mai stam sa analizam faptul ca multe flori prin padure nu-s, numai in luminis. Dar trebuie spus ca nu e frumos sa inveti copiii ca e in regula ca atunci cand ai o treaba de facut, sa te opresti la cules flori fara sa stii daca nu-s cumva specii protejate si in consecinta, pe cale de disparitie. Lupul in schimb pare un personaj menit sa fie bataia de joc a creatorilor de basme. Daca citim si “Cei 3 purcelusi” sau “Capra cu 3 iezi” observam un model bine definit. Lupul este un individ manat de dorinta perpetua de a navali in casele oamenilor. Foloseste toate tertipurile: imita voci si daca nu-i iese, vadit frustrat, face casa praf.
Concluzie: Lupul este comis-voiajorul actual. Bunica musca momeala si-i da drumul. Iata cum este prezentata imaginea unei persoane in varsta: o senila care nu stie sa faca deosebirea intre un urlet de lup si glasul propriei nepoate. Cu aceasta imagine vor ramane copiii nostri.

Date: Lupul se imbraca cu hainele bunicii, se pune in pat unde il gaseste Scufita Rosie. O ademeneste prin vorbe sirete sa se apropie si o inghite si pe ea.
Analiza: Asta intrece orice rusine. Sa-l dea pe lup drept travestit, ei asta inca nu am mai auzit. Ce fel de minte bolnava poate spune la copii asa Iar el raspunde invariabil cu minciuni menite sa o aduca pe Scufita in pat langa el. De aici deducem: corupere de minori !

Date: Apare vanatorul care impusca lupul si le elibereaza pe Scufita Rosie si bunica.
Analiza: Ce cauta vanatorul in casa bunicii? Doar daca n-a venit cu gand ascuns. Apoi ce cauta la vanatoare de lupi pe proprietate privata? Din doua una: sau e un braconier nenorocit sau e un stab mare de la Bucuresti care plateste sume imense doar pentru satisfacerea nevoilor sale sadice. In oricare dintre variante, ar trebui sa fie infierat de creatorul basmului si nicidecum glorificat pentru fapta sa mareata.

Finalul povestii este sinistru: lupul zbatandu-se in ghiarele mortii (si ne mai intrebam de ce avem copii dereglati din toate punctele de vedere) “elibereaza” cele doua femei. Adica avem oroarea sa asistam la aparitia a doua fapturi partial digerate care se pare ca nu au murit ci cu nonsalanta isi reiau firul vietii.

Asemenea inchipuiri ale unei minti bolnave se servesc zilnic copiilor intre 2 si 7 ani. Nici nu mai vorbesc despre marea oroare a literaturii mondiale: “Alba ca Zapada” – auzi Alba si ea traieste in padure cu 7 barbati.

Jurnal

Zile vin, zile trec… am trecut cu greu peste o noapte de sambata infioratoare cand am decis sa stau acasa ca sa ma pot odihni pentru ca eram rupta si am ajuns sa pazesc toata noaptea cateii care erau aproape la fel de speriati ca si mine de vijelia de afara, de fulgerele continue si tunetele care zguduiau casa. Am considerat aceasta furtuna un semn divin indicandu-mi ca ar fi trebuit totusi sa ies in club in noaptea aia.

In alta ordine de idei, weekend-ul asta ar fi trebuit sa fiu aici. Nu sa particip, God forbid, ci sa aplaud si sa ma bucur de pe margine dar nu se stie sigur daca ne mai deplasam pana acolo. Plus de asta am constatat cu durere (la propriu) ca incep iar sa sufar de rau de masina, cred ca e oarecum datorat si unei oarecare “motion sickness” caci daca sunt eu la volan n-am nimic, daca stau in dreapta sau in spate sufar tot drumul. Iar pana in Caransebes sunt in jur de 350 km… Dar daca se merge, se merge, regardless of the little inconveniences… asa ca vom vedea.

Din punct de vedere personal, intim, sufletesc, thinks are brighter than ever si de parca asta nu ar fi perfectly enough, my wardrobe has suffered severe changes, which is amazingly good

Am mai scris alte insights pe care aveam de gand sa le impart cu voi, dar nu-mi merge net-ul acasa, iar copierea pe stick, transportarea sa la birou si copierea textelor in wordpress mi s-a parut o sarcina prea dificila asa ca astept sa isi revina net-ul acasa

Numar zilele pana la ZIUA MEA si stau cu sufletul la gura pentru ca mi-a soptit o pasarica ca nice presents await me…

Pe langa asta fac planuri pentru Craciun… dar asta va povestesc cu alta ocazie

 

Si… Romania is funny

Si daca tot eram la faza de funny Romania… a must see coming up after the break! Just kidding… press play

Funny Romania

Iata si reclama de care vorbeam ieri…

Regasire si rugaminte

Dragii mei, mi-a fost dor de voi ca de briza marii cand te bate soarele in cap si sunt 50 de grade afara

Pauza asta lunga isi are radacinile in prea putine nopti dormite intr-un concediu prea scurt pentru gusturile mele.

Despre Egipt am zis ce era de zis, poate mai povestesc cand imi mai aduc aminte ceva care sa merite. Momentan si pe scurt, ce era de zis, am zis

In alta ordine de idei, am nevoie de ajutor. Caut in disperare ceva pe net si cum se stie ca eu nu gasesc mereu ceea ce caut, apelez la voi.

Era odata o reclama…

O chestie amuzanta, cu mai multi oameni carora li se intampla chestii amuzante, o tipa care coboara dintr-un coupe intr-o balta de 1 metru adancime, unul care iese cu masina din garaj doar ca sa observe un stalp in fata usii garajului, un tico din care ies pe ambele parti niste covoare si asa mai departe… pe scurt “Romania, mereu surprinzatoare”

Daca stie cineva ce reclama era, unde s-o gasesc sau si mai bine, da un link, dau o bere cand o fi sa ni se incruciseze drumurile. Multam’.

Cautat si gasit, vezi postul de mai sus

Looking back on Egipt

So… am fost in Egipt, asa cum anuntam cu ceva timp in urma ca se va intampla. Locul foarte frumos, hotelul absolut demential, un complex imens cu piscine, aqua park, o gramada de restaurante si multi multi palmieri.

Am fost in desert cu ATV-urile, am facut snorkeling, am fost la scuba diving si ne-am plimbat cu camilele (tot prin desert, evident).

Ne-am si relaxat la spa intr-una din zile. Per total, a fost foarte fain. Am vazut corali si pesti de toate felurile si culorile, am vazut o familie de 5 delfini inotand chiar in paralel cu vasul pe care eram noi. Ce sa va spun… cu mici exceptii, a fost inedit!

Singurul motiv de nervi si sursa de suparare in mod constant a fost servirea. Niste barmani si chelneri mai mult decat flegmatici si nesimtiti, o discriminare pe fata a femeii si o servire care lasa mult de dorit. Poate pentru ca eram toti tineri sau poate pentru ca eram la all inclusive si atunci nu le dadaeam lor nici un ban, dar in orice caz, au fost niste nenorociti care au reusit macar pe data pe zi sa ne scoata din sarite.

Ce a mai resuit sa ne dea stari de stres si nervi a fost caldura. Infiorator de cald. Atat de cald incat nu puteai sa stai mai mult de 5 minute la soare fara sa iti vina sa te arunci in piscina. Si seara era aproape la fel de cald.

Dar privind in urma, it was all worth it si ne-am intors cu niste amintiri faine de tot, amintiri sustinute de poze si filmulete.