Acum vreo doua saptamani, in lipsa de alta ocupatie, am fost la film. Un film facut de un roman de-al nostru in Romania de azi despre Romania de alta data. “4 luni, 3 saptamani si 2 zile” se numeste acest film si am vaga senzatie ca 99% dintre voi l-au vazut deja.
Candva prin 1987 o tanara studenta ramane insarcinata si este nevoita sa faca avort. Cum avortul nu era posibil cum este azi, aranjeaza cu un barbat sa o ajute.
Acum, nu-s nici critic de film, nici cine stie ce cunoscatoare in domneniu, aceasta este sincera mea parere, buna sau mai putin buna, cum o fi ea:
In primul rand, singurul personaj care mi-a placut a fost Otilia. Hotarata, desteapta, descurcareata, cu picioarele pe pamant. Un om ok, as spune eu.
Gabita pe de alta parte a reusit sa ma scoata in asa fel din sarite incat pe la jumatatea filmului am vrut sa ma ridic si sa plec. Poate ma implic eu prea mult, dar sincer, cum poate sa existe asa o semi-persoana, atat de aiurita si atat de pe alta lume?
Cand credeam ca mai rau nu se poate, apare personajul masculin, respectiv “omul cu avortul” care este fix genul de persoana careia oricati pumni in fata i-ai da, nu ar fi de ajuns. Si acum cand imi amintesc ma enervez.
Un lucru nesteptat si absolut simpatic a fost scurta aparitite a lui Costel (DeKo).
Eu inteleg oarecum aceasta nevoie sadica si melodramatica de a evidentia pe cat de clar posibil vremurile acelea, dar trebuie constientizat un lucru foarte simplu: au trecut 17 ani de la revolutie. Lumea se mai si schimba. M-am saturat de filme din acestea, care arata doar partile nasoale ale tarii noastre si nici macar cea de acum ci cea de atunci. Vai ce rau era, vai ce ne chinuiam, vai, vai, vai! Surpriza, nici acum nu e extraordinar, dar mai da-o si-n plata Domnului de treaba. Mai schimbati placa mai baieti.
M-am saturat de psihologie, lamentare si morala. Vreau sa vad un film romanesc la care sa rad cu lacrimi. Nici nu trebuie sa fie foarte bun. Un film simplu cu 4 tineri care se imbata ca porcii si fac numai tampenii si se intalnesc a doua zi si rad unul pe seama altuia.
Sau un film cu un el si o ea care se indragostesc si ies la cina si se saruta si se plimba prin parc duminica.
Sau pur si simplu un film prost, fara fir epic, fara morala, fara o idee clara, fara oameni foarte frumosi, dar amuzant si interesant.
Chiar nu se poate? Ma intreb… va intreb… chiar nu se poate sa scapam de influentele acestea ceausiste de rahat? A fost, a trecut, let it go for &^%$’s sake!
