Acum vreo doua saptamani, in lipsa de alta ocupatie, am fost la film. Un film facut de un roman de-al nostru in Romania de azi despre Romania de alta data. “4 luni, 3 saptamani si 2 zile” se numeste acest film si am vaga senzatie ca 99% dintre voi l-au vazut deja.
Candva prin 1987 o tanara studenta ramane insarcinata si este nevoita sa faca avort. Cum avortul nu era posibil cum este azi, aranjeaza cu un barbat sa o ajute.
Acum, nu-s nici critic de film, nici cine stie ce cunoscatoare in domneniu, aceasta este sincera mea parere, buna sau mai putin buna, cum o fi ea:
In primul rand, singurul personaj care mi-a placut a fost Otilia. Hotarata, desteapta, descurcareata, cu picioarele pe pamant. Un om ok, as spune eu.
Gabita pe de alta parte a reusit sa ma scoata in asa fel din sarite incat pe la jumatatea filmului am vrut sa ma ridic si sa plec. Poate ma implic eu prea mult, dar sincer, cum poate sa existe asa o semi-persoana, atat de aiurita si atat de pe alta lume?
Cand credeam ca mai rau nu se poate, apare personajul masculin, respectiv “omul cu avortul” care este fix genul de persoana careia oricati pumni in fata i-ai da, nu ar fi de ajuns. Si acum cand imi amintesc ma enervez.
Un lucru nesteptat si absolut simpatic a fost scurta aparitite a lui Costel (DeKo).
Eu inteleg oarecum aceasta nevoie sadica si melodramatica de a evidentia pe cat de clar posibil vremurile acelea, dar trebuie constientizat un lucru foarte simplu: au trecut 17 ani de la revolutie. Lumea se mai si schimba. M-am saturat de filme din acestea, care arata doar partile nasoale ale tarii noastre si nici macar cea de acum ci cea de atunci. Vai ce rau era, vai ce ne chinuiam, vai, vai, vai! Surpriza, nici acum nu e extraordinar, dar mai da-o si-n plata Domnului de treaba. Mai schimbati placa mai baieti.
M-am saturat de psihologie, lamentare si morala. Vreau sa vad un film romanesc la care sa rad cu lacrimi. Nici nu trebuie sa fie foarte bun. Un film simplu cu 4 tineri care se imbata ca porcii si fac numai tampenii si se intalnesc a doua zi si rad unul pe seama altuia.
Sau un film cu un el si o ea care se indragostesc si ies la cina si se saruta si se plimba prin parc duminica.
Sau pur si simplu un film prost, fara fir epic, fara morala, fara o idee clara, fara oameni foarte frumosi, dar amuzant si interesant.
Chiar nu se poate? Ma intreb… va intreb… chiar nu se poate sa scapam de influentele acestea ceausiste de rahat? A fost, a trecut, let it go for &^%$’s sake!
Cam asta era si tema discutiei pe care o aveam azi cu o prietena de a mea. Ma intreba ea: Nu crezi ca ar fi timpul sa trecem peste filmele astea cu tente comuniste? Am exclamat un DAAA!! cat se poate de tare, sa ma auda tata strada si apoi am adaugat: Da ce zici de niste comedii mai? Sau cateva filme care sa reflecte viata romanului contemporan? Fie el student, manager, pensionar sau minor. Nu ma intereseaza, vreau sa vad un film romanesc care sa aiba macar un personaj cu care sa ma identific. Si partial, daca e sa fie.
Cat despre 4 3 2, mi-am racit si eu gura de pomana, dar simteam nevoia sa adaug si aici: a jucat-o bine pe Gabita tipa, nu ti se pare? Cred ca asta era si ideea. Sa ne ceara pumni.
Draga Chris, nu toata lumea are catzi ani ai tu, si unii dintre noi au apucat vremurile alea pe care voi le numiti cu atata usurintza “ceva din trecut” – a trecut si cu asta basta. Bun – si Unirea Principatelor e ceva din trecut, si Cuza, si Carol, si Dimitrie Cantemir este ceva din Trecut – ar trebui asa simplu si usor (de dragul comediei) sa ne uitam trecutul ? … Si te corectez fiindca foarte multe filme de comedie s-au facut in Romania, de fapt – majoritatea sunt comedii.
Eu n-am vazut 4,3,2 si as vrea sa-l vad sapt. asta – sunt sigur ca o sa-mi placa, de ce ? Fiindca toti avem nevoie de trecut ca sa ne aminteasca cine suntem. Wtf, chiar era nasol pe vremea aia – Stiai ca in Bucuresti, daca erai mai mult de 3 baietzi pe strada, seara, erai luat la Militzie fiindca constituiai grup infractional – si am inteles ca in Timisoara era si mai rau, te lua de ziua.
Daca vrei sa vezi comedii: Asflat Tango, Milionari de Weekend,Filantropica, Roming, Garcea si oltenii … si mai sunt o gramada de filme bune. Eu as vrea sa vad un horror romanesc – sau un SF Thriler Romanesc …
recunosc ca-s multe Filme dramatice, insa asta e Romania uneori: O Drama Tragico-comica
Nu ai inteles deloc ce urmaream eu sa transmit. Nu e vb de uitat trecutul, sub nici o forma, dar am putea sa imbratisam macar putin prezentul si viitorul. Si nu va mai plangeti atata ca what’s done it’s done. Asta e, era nasol, ghinion, just let it the fuck go. Move on! Ideea era ca trebuie sa evoluam si nu putem face asta traind in trecut… cum vad ca mult mai multa lume decat as fi trecut face… Si daca stiai ca te ia Militia daca umbli seara de nebun pe strazi, de ce nu stateai linistit pe fundul tau acasa? In fine, nu asta e ideea. Ideea e ca parca exista un singur subiect care merita discutat, tratat, prezentat?
De ce nu se face un film despre un tanar roman olimpic la matematica care se lupta in Franta, unde e plecat cu bursa, sa iasa in fata?
Nu o mai lungesc, dar atata vreau sa stiu, altceva chiar nu merita luat in seama decat perioada dictaturii? Eu spuneam ca vreau un film cu radacinile in prezent, dar nu in orice prezent, ci intr-un prezent palpabil, pe care toti il vedem si toti il traim. Eu una nu ma regasesc nici in vreun film cu rromi, nici in vreun film cu actori monstrii sacri ai cinematografiei, cu mesaje subtile si doar pentru ochiul format, daca mi se permite expresia. Sa fie un film cu tineret (stii tu “Tineret, mandria tarii”), idiot si fara nici un mesaj, cu oameni care nu sunt nici bogati rau, dar nici saraci lipiti pamnantului. Oameni ca mine si ca tine, ca noi toti, cu chef de viata azi si sila de trait maine, cu iesit in club si plimbat pe malul marii eventual in Vama daca tot e… O chestie comuna si banala! Asta vreau! Ah, si care sa nu aduca nici macar un usor iz de anii 80! Intelegi?
PS! Si daca tu consideri “Garcea si oltenii” o comedie buna, ma vad nevoita sa te lovesc subit cu un par in cap ca sa-ti revii.
PS! N-as putea sa merg in Deko si sa gust stand-up comedy-ul ca pe umorul de cea mai buna calitate, daca mi-ar placea Garcea si Oltenii … l-am mentzionat fiindca a avut succes in vanzari.