People, stop fighting!
S-ar supara SKY pe mine daca ar vedea ca i-am zis si n-am facut 
Ce sa facem, viata e greu, greu tare 
Ma uitam acum pe bloguri… multe s-au schimbat de cand n-am mai dat pe aici. Mi se pare foarte interesant cum mania asta a bloguitului a cuprins intreaga tara. Ati vazut ca toti politicienii au bloguri acum? Nu numai asta, dar sunt o gramada de oameni care pur si simplu n-au nimic de spus si totusi ei bloguiesc.
Cel mai fain blog pe care l-am gasit in cercetarile mele de azi este o pagina Hi5 pe wordpress. Cu poze, cu comentarii, cu pareri, cu tot tacamul. De ce trebuie infestat acest lucru minunat cu rahaturi d-astea? Nu stiu ce sa zic, pe cuvant.
Cand mi-am facut eu blog, aveam ceva de spus. Pe cuvant. Aveam multe de spus, de fapt… si vroiam sa le zic cuiva care nu vroia sa le asculte. Asa ca, m-am hotarat sa le fac publice. A mers o perioada. Era obsesiv, eram dependenta de wordpress, nu puteam dormi noaptea fara sa ma uit macar 10 min pe thecrismood. Dar la un moment dat parca n-am mai avut nimic de spus. Parca am eliminat toate subiectele si am ramas cu fix zero. Si asa au trecut luni de zile. Intre timp lume noua a aparut si lumea veche a plecat. Blogul meu a stat aici adunand praf si nu trafic.
Si chiar daca as gasi ceva de spus, n-as avea cand. Sunt in sesiune, penultima sesiune a vietii mele (sau…?). S-a dus si studentia si eu tot nu stiu in ce directie vreau sa ma indrept in viata. Ma chinui sa scriu cate ceva pentru proiectul de diploma si ma enervez atat de tare incat renunt. Nu stiu cu ce sa incep si cu ce sa continui…
Lumea zice ca la un moment dat, te paleste o revelatie si aia te scoate din rahat… sper, ce sa zic…
Oricum, viata merge, blogul sta si blogosfera se imbolnaveste… tot mai rau cu fiecare zi care trece…
