Paris

Acum am realizat ca nu am povestit deloc despre Franta si despre cum a fost… nu inteleg cum de mi-a scapat asa o chestie. Dar cu doua luni intarziere e mai bine decat niciodata

Dupa cum era de asteptat a fost pe cat de frumos, pe atat de frig si de obositor. Am apucat sa facem toate lucrurile pe care le speram.

Am vizitat Luvrul, Sacre-Coeur, Notre Dame, Versailles, Cartierul Latin, Musee d’Orsay. Ne-am plimbat pe Champs Elysees, am fost in galeriile Lafayette, am urcat in Eiffel, ne-am plimbat cu Bateaux Mouche-urile pe Sena. Am facut o gramada de cumparaturi de tot felul, de la haine la vin si branza.

Ne-am descurcat foarte bine pe acolo cu metroul. Hartile sunt facute in asa fel incat chiar si eu, care nu am pic de simt al orientarii, sa ma descurc destul de bine.

Pe cat de mult mi-am dorit dintotdeauna sa vad Luvrul, pe atat de coplesita am fost. Prea mare si prea complex. Cred ca ar lua cam o saptamana sa vezi tot ce e de vazut.

Cel mai mult mi-a placut la D’Orsay. Atat de frumos si de user-friendly Mi-am facut o mie de poze cu tablourile lui Van Gogh care este de departe pictorul meu preferat.

Parisul este un oras absolut minunat si recomand calduros tuturor celor care vor sa-l vada sa nu ezite si sa nu mai intarzie in decizia lor. Merita toti banii si chiar mai mult!

Carti si politica via Sky-Hunter :))

Dragul meu Sky, precum se vede continui sa ma impingi de la spate

Mi-ai aruncat doua bomboane: carti si politica. Am sa incerc sa iti dau niste raspunsuri la obiect…

1. Fara sa incerc sa par mai mult decat sunt, fara sa arunc vreun “spre rusinea mea”, fara sa ma victimizez ca n-am timp si vai si ioi, recunosc, negru pe alb ca nu citesc carti. Nu e vorba ca nu citesc in general, nu citesc la momentul de fata. Am trecut in revista “the must read”-urile gen “Alchimistul” si inca cateva d-ale lui Coehlo, “Codul lui DaVinci” si “Ingeri si Demoni” ale lui Brown, eterna “Dragostea dureaza 3 ani” si cam pe acolo m-am oprit. Poate am prins aceasta atitudine din vina celor care te indoapa cu “Moara cu noroc” si “Morometii” la varsta la care te incapatanezi sa fii liber si independent, adica sa citesti ce vrei tu si nu ce vor ei (sau poate e vina HBO-ului care imi ofera atatea posibilitati in fiecare zi). Atunci nu vroiam sa citesc tocmai pentru ca n-aveam de ales, acum nu citesc tocmai pentru ca am de ales La fel cum nici nu mai calculez integrale sau limite…

Dar, sunt pregatita sa “facem o prinsoare”: daca tu recomanzi, eu voi cerceta

2.  Ah, politica… pisica rea care e rea si zgarie rau )

Toate parerile pe care le am si pe care le impartasesc lumii duc spre dictatura si lumea incepe sa ma vada ca fiind putin dezaxata. Asta chiar nu imi doresc asa ca nu mai comentez. Sunt in continuare ofuscata de tot ce inseamna “fondul pentru Parlament” (asta asa, ca exemplu) si intrigata de cum ne fraieresc oamenii astia pe toti, un popor intreg care pompeaza bani in fundurile grase din scaunele confortabile de la Palatul Victoria, de la Casa Poporului s.a.m.d. Dar nu mai comentez, caci oricum sunt “mica dictatoare” conform prietenelor mele care m-au prins enervandu-ma la cursul despre care vorbeam in postul asta.

Dupa cum se observa, mood-urile mele raman aceleasi stari schimbatoare si dubioase. Dar asta sunt si din acest motiv micul meu Neverland se numeste ”The Cris Mood”.