Probabil ca ati observat in atata amar de vreme ca pe mine ma deranjeaza multe lucruri in lumea asta, cateodata ma deranjeaza lumea in general… dar din cand in cand ma deranjeaza lucruri precise pe care imi place sa le impartasesc ca asa ma mai linistesc si eu.
Zilele astea ma deranjeaza baietii. Nu toti, ca unii sunt necesari. Dar ma deranjeaza acei baieti care atunci cand au prietena se transforma…
Ma refer la acei baieti cu care ai vorbit mereu la telefon, care te stiu si vesela si trista, si pusa pe distractie si linistita, dar care dupa ce si-au facut o prietena stabila nu-ti mai raspund la telefon. Ulterior iti motiveaza pe messenger sau printr-o alta modalitate la fel de neutra ca “eram cu prietena si nu puteam sa-ti raspund”.
Frate, de ce? Ce crezi ca iti spuneam la telefon? Crezi ca te amenintam ca daca nu-mi vorbesti murdar imprastii zvonuri prin oras ca esti homosexual? Sau care e faza? Crezi ca daca raspunzi iti voi marturisi iubirea mea eterna?
Inteleg sa nu-mi raspunzi sambata la 3 dimineata, atunci cand nu stii cum stau lucrurile la celalalt capat al firului, dar ziua in amiaza mare, e ok!
Astfel se intampla in general… Iti faci prietena, iti faci prieten si dupa ce te desparti te uiti in jur si realizezi ca esti singur pentru ca ai reusit sa ii indepartezi pe toti cei care iti erau prieteni odata.
Si te minunezi, si te victimizezi, si incepi sa refaci legaturile vechi cu oameni care te primesc inapoi pentru ca esti al lor si poate chiar cred ca ai inteles lectia si poate crezi chiar si tu ca ai inteles si nu mai faci… pana la urmatorul “partener de viata” cand fara indoiala repeti toate greselile… Ca asa e omu’ : supus erorii !
