N-am mai scris, n-am mai scris si nici nu stiu cat si daca o sa mai scriu. E greu, e tare greu sa iti pui sufletul pe tava, sa lasi lumea sa te vada pentru cine si cum esti. Si oricum asta pana acum nu mi-a adus decat esecuri sentimentale, mi-a sfaramat sufletul si visele. Dar eu nu ma las, eu cred ca speranta moare ultima, dar moare si greu a naibii.
Mi-am dorit mult si de mult timp sa ma indragostesc, sa tremur de nerabdare, sa nu dorm noptile de drag si dor, sa astept cu telefonul in mana urland catre el “suna!!!!”. Pe sistemul “ai grija ce-ti doresti ca poate ti se va intampla”, am ajuns la concluzia ca eu mereu uit cat de nasol e sa fii indragostit, sa te chinui, sa te stresezi, sa faci strategii si planuri care sa se naruie vazand cu ochii, sa iti iei toate sperantele si sa le comasezi in suflet, sa incerci sa traiesti visul… groaznic.
Si-n fond, de ce sa te indragostesti? Ca sa ai ce sa le enervezi pe prietenele tale cu detaliile sufletului si simtirilor tale? Ca sa te chinui si sa te consumi? Nush sincer daca merita… Si ce e mai trist e ca peste o perioada de timp te uiti in urma si-ti amintesti zicandu-ti “ia uite, nu m-am mai gandit la asta de mult, uitasem”.
E penibil, pe cuvant daca nu, si imi vine sa urlu de nervi din cauza nedreptatii asteia. Cine o fi inventat si amorul asta? Ca doar e “un lung prilej pentru durere si mii de lacrimi nu-i ajung si tot mai multe cere”. Asta n-am zis-o eu, dar imi place si mi-o repet de fiecare data cand iar vreau sa ma indragostesc in ideea ca poate ma trezesc la realitate si reusesc doar sa visez nu sa incerc cu disperare sa traiesc visul.
In final, nimeni nu poate stii cum e mai bine, dar cu siguranta e mai liniste si pace in suflet daca visezi viata decat daca incerci sa traiesti visul si nu reusesti…
Știi ce zicea nenea Michel Tournier? Descria cum un copac nu poate tinde către soare decât dacă are rădăcinile mai adânc în pământ. La fel și cu oamenii… cu cât ești mai adânc afundat în realitate, cu atât îți permiți să visezi mai mult sau spre țeluri mai înalte. Și oricum visul este doar o scuză, căci drumul contează cu adevărat. Succese!