Mi-a placut dintotdeauna melodia lui Alexandru Andries “Cea mai frumoasa zi”. Mi s-a parut mereu ca spune ceva foarte interesant despre dragoste, prezenta persoanei iubite, existenta sa in viata ta si finalitatea inevitabila.
“Un fel de a mai lungi cea mai frumoasa zi ar fi daca m-ai putea minti… Ai da ceasul inapoi, ai fierbe doua oua moi, mi-ai spune ca-n casa suntem doar noi. Tacerea te-ar ajuta sa scapi de intrebarea mea, din toate intrebarile… cea mai grea. Cand seara s-ar face gri, nu te-ai mai putea stapani: din baie la telefon ai vorbi. Cu glasul intunecat, cu aerul imbufnat, orice numai sa ma vezi plecat. Si atunci te intreb: mai stii? Cea mai frumoasa zi a fost la inceput cand nu ma puteai minti!”
Ma regasesc in melodia aceasta. Chiar daca nu-mi place sa fiu mintita, cateodata ma trezesc gandind: “Minte-ma, dar macar minte-ma frumos”.
Tot ce mi-am dorit mereu in viata, implinirea suprema am vazut-o ca fiind gasirea iubirii si a fericirii. Normal, in timp am invatat ca nu exista cu adevarat fericire, ci doar clipe greu de uitat care oarecum ating idealul de fericire. Dar nu mi-am pierdut niciodata speranta si de cate ori consider ca momentul prezent merita sa fie categorisit ca “de neuitat”, il memorez ca apoi sa mi-l aduc aminte in zilele negre si noptile goale.
Imi doresc sa am la cine sa vin seara acasa, sa existe cineva care sa ma intampine cu un zambet larg pe fata, plin de iubire si dor. Un om care sa aiba rabdare sa ma cunoasca, care sa se implice si caruia sa-i pese, un om cu care sa pot vorbi si care sa ma vada si sa ma accepte pentru cine sunt cu adevarat, cu toate defectele mele.
Imi doresc sa intalnesc un om pe care sa-l iubesc pentru lucrurile marunte, pentru ceasca de cafea din fiecare dimineata, pentru cum isi plimba mana prin parul meu in fiecare seara, dar si pentru lucrurile mari, pentru ca e partas bucuriilor mele, pentru ca mereu pot gasi drumul spre acasa cand stiu ca acasa e el, imi doresc sa traiesc cel mai frumos vis al meu.
SI de fiecare data cand ma pierd in visele si gandurile mele ma gandesc la melodia mai sus amintita si ma gandesc ca orice relatie incepe cu o “cea mai frumoasa zi” si se termina cu “orice numai sa ma vezi plecat”.
Si atunci, imi iau visele, gandurile si sperantele si le ingrop undeva adanc de tot in ideea ca poate uit de ele si imi vad de viata mea… caci ceea ce-mi doresc eu poate chiar nu exista.
fericirea si dragostea sunt doua lucruri in cautarea carora merita sa ne traim viata…nu te mai obosi sa cauti pentru ca nu vei gasi niciodata si cand crezi ca acel “niciodata” a venit vei ramane surprinsa ca defapt “niciodata” nu exista.crede-ma pe cuvant
Foiarte corect ceea ce scrii tu aici
“Cea mai frumoasa zi ar fi daca m-ai putea mintzi” – as prefera o minciuna decat sa suport plecarea ta, si ar fi frumos ca inca sa vrei sa ma minti decat acum, cand te-ai decis sa ma vezi plecat …
Sunt trist sa vad ca simti asta … ca ai ajuns aici … si tu … o fata asa dragutza ca tine, n-ar trebui sa fie trista
care este … (estem)
Sunt totial de acord cu tine
superb tot ceea ce ai scris mi-a mers la suflet si parca m-am regasit in multe din situatiile prezentate de tine multumesc