Niste ipocriti

Traim intr-o tara de cacao. Singurul lucru pe care romanii stiu sa-l faca bine este sa se planga si sa ii planga pe altii.

“Vai mi-a luat valu’ casa”, “vai am pierdut agoniseala de o viata”… Dar cand ai taiat padurea cum a fost? Cand ai carat bustean cu bustean batand calul cu lopata sa se miste mai cu folos?

Cel mai mult imi plac scuzele astea jalnice de emisiuni gen “Dansez pentru tine” sau reportajele gen “Georgel n-are bani nici sa treaca strada”. Diversi prezentatori smulg cate o lacrima de la telespectatori si lasa sa le curga si lor vreo doua incercand sa convinga romanul de rand sa doneze bani nush carui amarat care s-a lasat de scoala ca sa isi intretina mama bolnava.

Stefan Banica nu se lasa mai prejos… vai, ioi, of of… Din sutele de mii de euro pe care le ia Banica ca sa prezinta jenibilitatea sa de emisiune, de ce nu doneaza si el o parte? De ce nu vad nici o stire care zice ca el sau oricare alt saltaret de acolo a donat banii pe care ii primeste pentru diverse aparitii ca sa ajute copilul respectiv? Poate unii au dat ceva ca prea plangeau cu lacrimi de crocodil la auzul stirii ce le anunta duelul.

In rest sunt niste ipocriti. Se dau de ceasul mortii ca vai si cum, dar ei pleaca la casele lor din Baneasa in masinile lor de sute de mii de euro linistiti ca lupta pentru o cauza nobila. Absolut patetic.

Nush care cantaret a investit 1,3 milioane intr-o crama si intr-o vie. De ce nu a donat 300 000 unor oameni care aveau nevoie? Macar din vanitate si tot e bine. Ganditi-va putin… apari la TV, lumea te priveste ca pe un print, e publicitate inainte de toate ca oricum n-a mai auzit nimeni de tine de prea mult timp.

Iubesc tara asta cu pasiune si daruire pentru ca aici m-am nascut si aici imi gasesc radacinile si pentru ca e frumoasa, dar vorba aceea… pacat ca e locuita (Later edit) de asa niste ipocriti !

Buna seara, faataaa!

Sambata ce tocmai a trecut am decis impreuna cu cativa prieteni si cateva prietene sa iesim la distractie.

Daca tot faci un lucru, macar sa-l faci bine, zic… asa ca s-a luat decizia de a rezerva masa la Bamboo. O data e 1 martie pe an si o data ai sandalutze noi noutze (pe moment, adica).

S-au dat niste telefoane, s-a stresat o anumita persoana, saracutza, si s-a rezolvat.

Asa credeam noi cel putin, caci nimeni nu e fraier mai mare decat ala care si-o ia in freza direct la fata locului. Evident ca masa era data deja cand am ajuns noi acolo. Ca de, banu-i ban si banul nu asteapta pe nimeni. Cum speranta moare ultima, am sprijinit putin peretii, doar, doar se rezolva. Din pacate nu s-a rezolvat. Asta nu inseamna ca seara nu a iesit foarte ok, dar ne parea rau si de stresul prietenei noastre si de tragedia situatiei.

Cat stateam acolo cu haina in mana si analizam “lumea buna” a “capitalei” venita la “bairam”, dansatoarele dansau, digeiul digeia si microfonitza microfonea. (Traducerea se gaseste mai jos in pagina).

Microfonitza, simpatica de altfel, imbracata in folie de aluminiu ne incanta auzul cu o engleza vai steaua ei. “Ladies, this night is for you… I love you all!” si asa mai departe. A zis ea multe biata de ea, dar e greu sa si vorbesti, sa si iasa bine, sa te si plimbi, sa tii si folia sa nu cada…

Sincer, am o singura nedumerire. Care era oare procentul de straini acolo? Cati oameni chiar nu vorbeau romana deloc incat era nevoie sa se adreseze tuturor in limba reginei virgine?

Sau oare… indraznesc sa ma intreb… Suna mai bine “Ladies, this night is for you… I love you all!” decat “Doamnelor, aceasta noapte este pentru dumneavoastra… Va iubesc pe toate!” ?

Chiar asa mai fratilor? Eu nu stiu sincer ce sa zic… N-a auzit nimeni de “identitate culturala”, de “melodicitatea limbii”? Engleza e o limba ca din topor, romana curge lin, are poveste, are zumzet.

Si mie imi place engleza, recunosc… si vorbesc cat pot de mult, dar uneori e frumos si placut sa te mai uiti si la cine si ce esti. Sau sunt eu “so yesterday”? )

Dictionar:

digei, s.m.-> DJ

a digei, vb. -> a fi DJ (a baga muzica in club)

microfonitza, s.f. -> persoana ce foloseste un microfon in scopul de a comunica ceva

a microfoni, vb. -> a comunica ceva prin intermediul unui microfon

Carti si politica via Sky-Hunter :))

Dragul meu Sky, precum se vede continui sa ma impingi de la spate

Mi-ai aruncat doua bomboane: carti si politica. Am sa incerc sa iti dau niste raspunsuri la obiect…

1. Fara sa incerc sa par mai mult decat sunt, fara sa arunc vreun “spre rusinea mea”, fara sa ma victimizez ca n-am timp si vai si ioi, recunosc, negru pe alb ca nu citesc carti. Nu e vorba ca nu citesc in general, nu citesc la momentul de fata. Am trecut in revista “the must read”-urile gen “Alchimistul” si inca cateva d-ale lui Coehlo, “Codul lui DaVinci” si “Ingeri si Demoni” ale lui Brown, eterna “Dragostea dureaza 3 ani” si cam pe acolo m-am oprit. Poate am prins aceasta atitudine din vina celor care te indoapa cu “Moara cu noroc” si “Morometii” la varsta la care te incapatanezi sa fii liber si independent, adica sa citesti ce vrei tu si nu ce vor ei (sau poate e vina HBO-ului care imi ofera atatea posibilitati in fiecare zi). Atunci nu vroiam sa citesc tocmai pentru ca n-aveam de ales, acum nu citesc tocmai pentru ca am de ales La fel cum nici nu mai calculez integrale sau limite…

Dar, sunt pregatita sa “facem o prinsoare”: daca tu recomanzi, eu voi cerceta

2.  Ah, politica… pisica rea care e rea si zgarie rau )

Toate parerile pe care le am si pe care le impartasesc lumii duc spre dictatura si lumea incepe sa ma vada ca fiind putin dezaxata. Asta chiar nu imi doresc asa ca nu mai comentez. Sunt in continuare ofuscata de tot ce inseamna “fondul pentru Parlament” (asta asa, ca exemplu) si intrigata de cum ne fraieresc oamenii astia pe toti, un popor intreg care pompeaza bani in fundurile grase din scaunele confortabile de la Palatul Victoria, de la Casa Poporului s.a.m.d. Dar nu mai comentez, caci oricum sunt “mica dictatoare” conform prietenelor mele care m-au prins enervandu-ma la cursul despre care vorbeam in postul asta.

Dupa cum se observa, mood-urile mele raman aceleasi stari schimbatoare si dubioase. Dar asta sunt si din acest motiv micul meu Neverland se numeste ”The Cris Mood”.

Rubrica “Monden”… sau nu!

M-am plictisit pana peste cap, si va spun asta cu infinit dezgust, de subiectele “Irinel si Monica Columbeanu” si “Oana Zavoranu”.

Cum sa va explic fara sa va simtiti lezati in orgoliile prea mari nascute din erodarea rotitelor din creierele acelea prea mici? Ideea e cam asa: Mircea Badea e simpatic, el sincer are voie sa zica de cate ori vrea si ce vrea, dar cam aici se incheie scurta lista a persoanelor care au voie.

Cat despre voi, toti ceilalti… nu mi se pare deloc dovada a inteligentei nelimitate sau a finului simt al umorului continua repetare, urmata de rasete galagioase menite sa scoale si mortii din mormant, a ideii “prosti sunt aia, fratica”.

Iri se exprima cu vizibila dificultate, nu neg asta. Pare ca ei inca traiesc in epoca de piatra. Asta pentru ca poate el chiar nu ar avea cu cine sa se inteleaga daca ar folosi cuvinte adevarate, nu neaparat ca nu are o cultura care sa-i permita utilizarea unui limbaj unanim acceptat.

Nici nu ar avea rost ca discutiile dintre ei sa contina fraze de genul: “este inefabila constientizarea unui fapt inavuabil si pregnant luctuoasa proximitatea unui caracter exuviabil si chiar patetica entropia discursului pregatit in prealabil”.

De ce? Pentru ca oamenii care le urmaresc show-ul sunt perfect multumiti cu onomatopeele si ocazionalele “mishto” si “super” pe care acestia le folosesc in “vorbire”. Fiecare la nivelul lui…

Trebuie constientizat ca fanii Irinel si Monica, asemenea fanilor Oanei Zavoranu nu pot fi incadrati chiar la categoria “genii neintelese ale Romaniei”. Sunt oameni simpli carora li se pare ca Iri e simpatic ca e micut si grizonat si Oana e (si aici o citez, cu nemarginita tristete, pe o doamna care dadea sms-uri in timpul unui show TV la care aceasta mahalagioaica era invitata): “foarte frumoasa si face o treaba extraordinara la TV si in partid”. In fine, nu ma usurez in gusturile tale, pentru ca nu ai!

Cu cat li se da mai mult nas, cu cat vor face o si mai mare parada cu prima ocazie. Aleg sa le dau ignor si sugerez asta oricui are un dram de inteligenta. Pentru toti ceilalti: “Vizionare placuta!”

Furtuna a rupt un burlan !

Cum e cu “extorsiunea aia al unui degajament al unei constructuii de… intr-o apa”? )

Mult e dulce si frumoasa limba ce-o vorbim… (dar pe aici, pe nicaierea n-o mai auzim)!

P-astia cine i-a facut?

Vi s-a intamplat vreodata sa iesiti linistiti la un suc in oras cu prietenii sa mai povestiti, sa radeti, sa depanati amintiri, sa stati la o vorba? Sunt sigura…

Vi s-a intamplat vreodata ca in mijlocul unei relatari sa scapati cuvantul “cacat” si un idiot de la o masa alaturata sa se intoarca si sa va acuze ca sunteti vulgari? Nu cred…

Si nu era un oarecare, era un tip care mie mi s-a parut destul de periculos… periculos la modul ca daca as fi incercat sa ii explic punctul meu de vedere si exact ce as face eu pe parerea lui de imbecil, mi-ar fi fost frica sa mai ies in oras o perioada. Da… m-am “cacat” pe mine. Sunt de o vulgaritate ce depaseste orice limita inchipuita de voi…

L-am lasat sa imi explice ca nu e frumos si ca m-a auzit de la masa lui. In primul rand… vorbim de acelasi tip caruia una dintre prietenele mele ii refuzase cu amabilitate cu 15 minute in urma invitatia la suc… pe atunci nu eram inca vulgare.

Poate ma exprim ceva mai galagios, imi place sa vorbesc, am mereu multe de spus, poate ma cam ia valul uneori, dar niciodata nu mi s-a intamplat sa deranjez pe cineva de la o masa alaturata… decat atunci cand ascultau… hmm… si mai creepy.

Am facut tot posibilul ca sa ii explic cum am putut mai bine, incercand sa imi infrang pornirile de a ma rasti la el si sa ignor caldura care imi cuprindea tot corpul si mai ales urechile, ca un om nu trebuie sa vorbeasca “vulgar” ca sa fie vulgar. Sunt oameni care sunt vulgari prin felul in care arata, prin ce iti exprima cand ii vezi. Am mai mentionat ca toti suntem la un moment sau altul vulgari si asta e… sunt altii si mai vulgari decat noi… altii care te saluta folosindu-si organele pe post de pauza intre cuvinte… aici s-a atacat tare de tot. I-a coborat pe toti la nivel de sub-oameni si evident si pe mine ca accept asa ceva.

Fierbeam cu fiecare celula a corpului, simteam ca scot abur pe urechi, iar daca m-as fi uitat in oglinda probabil as fi fost rosie ca racul.

Ce faci intr-o situatie de genul asta? Tii o polemica bine gandita menita sa il faca sa deschida ochii? Nu, ca ti-e prea frica ca s-ar putea sa te raneasca.

Am tacut si am incercat sa ma gandesc la chestii amuzante ca sa imi iau gandul de la discutie. A tinut sa mentioneze de vreo trei ori ca nu am inteles ceea ce imi spune -> mama m-a scapat in cap de vreo cateva ori cand eram mica si de acolo mi se trage. Dupa asta n-au mai trecut 5 minute si au cerut nota si au plecat -> mai era cu inca unul care avea o privire la fel de tampa, dar periculoasa ca si el.

Multumesc pentru incredibila lectie… de acum o sa am grija ca prietenele mele sa nu mai refuze nici o invitatie de la vreun imbecil plin de el ca sa ne putem bea sucurile in liniste mereu. Ah, si ca sa nu luam bataie cand iesim din bar…

Prea multi idioti pe lume… mare gradina lui Dumnezeu. Dar Doamne! P-astia tot Tu I-ai facut? De ce?

Sha La La La

Azi m-am dus la facultate… nu sunt eu aia credincioasa, dar macar acum in saptamana mare sa ma dau bine pe langa D-zeu, asa de ochii … Lui. Am ajuns prea devreme asa ca m-am asezat cuminte la coltul de fumat. Fara sa trag cu urechea (nu-mi sta in caracter decat in cazul celor pe care chiar ii cunosc), am auzit o conversatie foarte interesanta intre un el si o ea care stateau undeva in spatele meu.

El : Tu nu fumezi?

Ea : Pai nu fumez pasiv destul?

El : Ah, da, tii la mostenitorii tai.

Ea : Normal.

El : Si vrei?

Ea : Da.

El : Pai hai sa facem!

Outstanding, in momentul ala tipul a devenit un model de prostie si imbecilitate. Bai baieti… chiar se asteapta cineva sa “cucereasca” asa? E ca si cand (precum incerc sa reproduc ce zice gluma pe care am auzit-o in Deko), ar striga unul dintr-o masina dupa tine cand treci strada : “Sha la la la, ce buna esti sa moara mama!” Cate femei se intorc sa se uite? Gandul care incolteste in mintile lor e “vai ce badaran!” (foarte feminin si foarte adevarat).

Pe de alta parte, am ramas intr-adevar impresionata de faptul ca in 4 replici, el a reusit sa ajunga de la fumat la sex si ea era inca acolo… genial, it takes great skills to do that. Se vede ca nu i-a prea iesit vreodata si a fost nevoit sa-si perfectioneze tehnica prin eficientizarea conversatiei.

Cuvantul care imi vine in minte este penibil. Penibil ca totul se transforma intr-o goana necontenita dupa sex si ca tot ceea ce inseamna ceva inainte isi pierde valoarea. Penibil ca fetele stau si asculta kkt-uri din astea in loc sa se intoarca si sa plece spre ceva mai de Doamne ajuta. Penibil ca sunt unanim acceptate chestiile astea. Penibil ca din cauza faptului ca de asta avem parte, ne gandim ca oricum, mult mai bun de atat nu gasim. Si nu doar penibil, dar trist! Trist ca ne vindem sufletele pentru un pumn de praf de fericire, care va fi zburat de vant la fel de repede cum am cedat noi.

Can I get an AMIN !?!

Bai tata, unii chiar se cred tari

Nu sunt mare fan al presei scrise, si nu recunosc asta cu vreo mandrie falsa, asa stau lucrurile pur si simplu, dar cand vreau sa rad de cat de idioti sunt altii… sectiunea “Monden” a oricarui ziar merita luata in considerare. 

Recent am citit un articol care spunea ca multi dintre baietii cu prea multi bani ai capitalei si-au cladit “celebritatea”, deci au devenit “celebri” pe carca prietenelor lor “celebre”. Cuvantul asta l-am repetat intentionat si cu un scop. Loredana de la Trident (e una din fetele acelea simpatice care ne trateaza pe toti cu fundul pe la toate spectacolele pe la care NU ne incanta privirea, ca sa nu mai spun de auz), considera ca “există persoane care nu sunt mulţumite de statutul actual şi încearcă să pară mai mult decât sunt.  Dar şi narcisişti care se lipesc de femei celebre pentru a demonstra cât sunt de buni”.

Oare are cea mai vaga idee ce este acela un “narcisist”? Cum declari in presa ca ei se “lipesc”? Da, folosim cuvantul, recunosc, in cercul nostru de prieteni pentru ca suna oarecum mai bine decat “combinat”, dar nici intr-o mie de ani nu l-as alege in locul sintagmei “stabilesc relatii” sau cum vreti si voi sa numiti toata povestea cu “te plac, ma placi, suntem impreuna cat reusim sa ne suportam unul pe celalalt”.

Iar acum, in final ajung la ce m-a deranjat pe mine in mod deosebit. Statutul Loredanei de “femeie celebra”. /:) Poftim? Ea e celebra? Inca o fufa care se face ca face muzica. Hai sa fim seriosi.

Celebru : cunoscut de foarte multă lume pentru calităţi excepţionale; renumit, vestit, ilustru; care este foarte vestit prin realizările sale.

Intrebari evidente : Ce calitati exceptionale are Loredana? Cu ce realizari se mandreste ea?

Pe cuvant ca mi-e scarba si rusine ca acestea sunt “vedetele” noastre. Pe langa asta imi mai e scarba si de faptul ca presa scrisa ne hraneste in mod constant cu astfel de articole de 2 bani despre tot felul de oameni a caror soarta sunt sigura ca nu intereseaza pe cat de multi ar crede reporterii, desi sunt intr-adevar o gramada care citesc cap-coada toate sectiunile “Monden” ale tuturor publicatiilor. Unde mai exact in decursul timpului ne-a fost inserata gena idioteniei? Nu dintotdeauna suntem asa. Sau…?