KRONOSPAN Brasov

In BRASOV, KRONOSPAN construieste o fabrica de PAL/OSB

1 . CE INSEAMNA ASTA?

-Pe cateva zeci de hectare s-a construit o fabrica de placi din aschii de lemn.

-La fabricarea acestora se foloseste Formaldehida –substanta CANCERIGENA (clasificare a Organizatia Mondiala a Sanatatii)

- In procesul de fabricatie se genereaza praf FOARTE FIN (cunoscut ca si PM10), in cantitate minim de 1500 de kg / zi. ADICA MINIM 1,5 TONE de PRAF de lemn zilnic.

Acest PRAF este inhalat si nefiltrat. Ajuns in plamani este CANCERIGEN !

-COPIII sunt cei mai expusi la acest RISC (inhaleaza pe gura mai mult aer decat adultii). PM10 sau PRAFUL CARE UCIDE aduce un RISC ENORM de IMBOLNAVIRE a cailor respiratori de la forme de astm pana la CANCER.

2. UNDE?

Fabrica este pozitionata in zona DEPRESIONARA a Brasovului, iar NOXELE eliminate vor sufoca Brasovul si imprejurimile. (Studiu de MEDIU Universitatea TRANSILVANIA BRASOV )

NIMENI NU VA SCAPA! POLUAREA RAMANE IN ZONA!

Zonele depresionare, precum cea a Brasovului sunt prin conditiile climatice specifice (inversiuni termice, calm atmosferic, precipitatii reduse) adevarate caldari de STOCARE A POLUANTILOR. Barierele muntoase vor determina ACUMULAREA SUBSTANTELOR NOCIVE omului, animalelor si plantelor. Aduceti-va aminte de fabrica TEMELIA. Orasul era sufocat de un praf alb…

Romania nu a ratificat, inca, documentul care clasifica Formaldehida ca substanta CANCERIGENA.

Romania are inca o legislatie mai permisiva decat UE in ceea ce priveste poluarea. De aceea devine destinatia multor investitori si industriasi care isi muta, cat se mai poate, fabricile din tarile vestice, aici, in Europa de Est si Asia!

In cazul in care vreti sa va informati in aceasta privinta puteti citi mai multe pe site-ul Brasovul Verde, iar daca vreti sa dati o mana de ajutor pentru ca Brasovul sa nu ajunga ca Sebesul (unde oamenii si-au dat seama prea tarziu ce se intampla cu orasul lor) sau alte orase afectate de aceasta fabrica, puteti semna o PETITIE AVIZ NEGATIV PENTRU KRONOSPAN (tot pe site-ul Organizatiei Brasovul Verde).

Rives, primul poet 2.0

O reclama foarte, foarte faina care pe langa faptul ca e faina :) , e si dovada ca blogosfera este luata in considerare de catre una dintre cele mai mari companii, Orange.

Si Gramo si Manafu s-au minunat si au zambit la ideea ca Orange face reclama la blogging. Iar eu ma bucur cu atat mai mult cu cat l-au ales tocmai pe Rives in acest scop, un tip absolut cuceritor, genial si demn de ascultat.

Aici puteti vedea reclama, iar mai jos il puteti vedea pe Rives.

RIP GEORGE CARLIN

George Carlin mourned as counterculture hero

By KEITH ST. CLAIR, Associated Press Writer

LOS ANGELES – Seven Words You Can Never Say on Television. Some People Are Stupid. Stuff. People I Can Do Without. George Carlin, who died of heart failure Sunday at 71, leaves behind not only a series of memorable routines, but a legal legacy: His most celebrated monologue, a frantic, informed riff on those infamous seven words, led to a Supreme Court decision on broadcasting offensive language.

The counterculture hero’s jokes also targeted things such as misplaced shame, religious hypocrisy and linguistic quirks – why, he asked, do we drive on a parkway and park on a driveway?

Carlin, who had a history of heart trouble, went into St. John’s Health Center in Santa Monica on Sunday afternoon complaining of chest pain and died later that evening, said his publicist, Jeff Abraham. He had performed as recently as last weekend at the Orleans Casino and Hotel in Las Vegas.

“He was a genius and I will miss him dearly,” Jack Burns, who was the other half of a comedy duo with Carlin in the early 1960s, told The Associated Press.

The actor Ben Stiller called Carlin “a hugely influential force in stand-up comedy. He had an amazing mind, and his humor was brave, and always challenging us to look at ourselves and question our belief systems, while being incredibly entertaining. He was one of the greats.”

Carlin constantly breached the accepted boundaries of comedy and language, particularly with his routine on the “Seven Words” – all of which are taboo on broadcast TV to this day.

When he uttered all seven at a show in Milwaukee in 1972, he was arrested on charges of disturbing the peace, freed on $150 bail and exonerated when a Wisconsin judge dismissed the case, saying it was indecent but citing free speech and the lack of any disturbance.

When the words were later played on a New York radio station, they resulted in a 1978 Supreme Court ruling upholding the government’s authority to sanction stations for broadcasting offensive language during hours when children might be listening.

“So my name is a footnote in American legal history, which I’m perversely kind of proud of,” he told The Associated Press earlier this year.

Despite his reputation as unapologetically irreverent, Carlin was a television staple through the decades, serving as host of the “Saturday Night Live” debut in 1975 – noting on his Web site that he was “loaded on cocaine all week long” – and appearing some 130 times on “The Tonight Show.”

He produced 23 comedy albums, 14 HBO specials, three books, a few TV shows and appeared in several movies, from his own comedy specials to “Bill and Ted’s Excellent Adventure” in 1989 – a testament to his range from cerebral satire and cultural commentary to downright silliness (sometimes hitting all points in one stroke).

“Why do they lock gas station bathrooms?” he once mused. “Are they afraid someone will clean them?”

He won four Grammy Awards for best spoken comedy album and was nominated for five Emmys. On Tuesday, it was announced that Carlin was being awarded the 11th annual Mark Twain Prize for American Humor, which will be presented Nov. 10 in Washington and broadcast on PBS.

Carlin started his career on the traditional nightclub circuit in a coat and tie, pairing with Burns to spoof TV game shows, news and movies. Perhaps in spite of the outlaw soul, “George was fairly conservative when I met him,” said Burns, describing himself as the more left-leaning of the two. It was a degree of separation that would reverse when they came upon Lenny Bruce, the original shock comic, in the early ’60s.

“We were working in Chicago, and we went to see Lenny, and we were both blown away,” Burns said, recalling the moment as the beginning of the end for their collaboration if not their close friendship. “It was an epiphany for George. The comedy we were doing at the time wasn’t exactly groundbreaking, and George knew then that he wanted to go in a different direction.”

That direction would make Carlin as much a social commentator and philosopher as comedian, a position he would relish through the years.

“The whole problem with this idea of obscenity and indecency, and all of these things – bad language and whatever – it’s all caused by one basic thing, and that is: religious superstition,” Carlin told the AP in a 2004 interview. “There’s an idea that the human body is somehow evil and bad and there are parts of it that are especially evil and bad, and we should be ashamed. Fear, guilt and shame are built into the attitude toward sex and the body. … It’s reflected in these prohibitions and these taboos that we have.”

Carlin was born on May 12, 1937, and grew up in the Morningside Heights section of Manhattan, raised by a single mother. After dropping out of school in the ninth grade, he joined the Air Force in 1954. He received three court-martials and numerous disciplinary punishments, according to his official Web site.

While in the Air Force he started working as an off-base disc jockey at a radio station in Shreveport, La., and after receiving a general discharge in 1957, took an announcing job at WEZE in Boston.

“Fired after three months for driving mobile news van to New York to buy pot,” his Web site says.

From there he went on to a job on the night shift as a deejay at a radio station in Fort Worth, Texas. Carlin also worked variety of temporary jobs, including carnival organist and marketing director for a peanut brittle.

In 1960, he left with $300 and Burns, a Texas radio buddy, for Hollywood to pursue a nightclub career as comedy team Burns & Carlin. His first break came just months later when the duo appeared on Jack Paar’s “Tonight Show.”

Carlin said he hoped to emulate his childhood hero, Danny Kaye, the kindly, rubber-faced comedian who ruled over the decade Carlin grew up in – the 1950s – with a clever but gentle humor reflective of the times.

It didn’t work for him, and the pair broke up by 1962.

“I was doing superficial comedy entertaining people who didn’t really care: Businessmen, people in nightclubs, conservative people. And I had been doing that for the better part of 10 years when it finally dawned on me that I was in the wrong place doing the wrong things for the wrong people,” Carlin reflected recently as he prepared for his 14th HBO special, “It’s Bad For Ya.”

Eventually Carlin lost the buttoned-up look and changed to his trademark beard, ponytail and all-black attire.

But even with his decidedly adult-comedy bent, Carlin never lost his childlike sense of mischief, even voicing kid-friendly projects like episodes of the TV show “Thomas the Tank Engine and Friends” and the spacey Volkswagen bus Fillmore in the 2006 Pixar hit “Cars.”

Carlin’s first wife, Brenda, died in 1997. He is survived by wife Sally Wade; daughter Kelly Carlin McCall; son-in-law Bob McCall; brother Patrick Carlin; and sister-in-law Marlene Carlin.

 

Publicat în:  on iunie 23, 2008 at 16:42 Comentarii (2)

Niste ipocriti

Traim intr-o tara de cacao. Singurul lucru pe care romanii stiu sa-l faca bine este sa se planga si sa ii planga pe altii.

“Vai mi-a luat valu’ casa”, “vai am pierdut agoniseala de o viata”… Dar cand ai taiat padurea cum a fost? Cand ai carat bustean cu bustean batand calul cu lopata sa se miste mai cu folos?

Cel mai mult imi plac scuzele astea jalnice de emisiuni gen “Dansez pentru tine” sau reportajele gen “Georgel n-are bani nici sa treaca strada”. Diversi prezentatori smulg cate o lacrima de la telespectatori si lasa sa le curga si lor vreo doua incercand sa convinga romanul de rand sa doneze bani nush carui amarat care s-a lasat de scoala ca sa isi intretina mama bolnava.

Stefan Banica nu se lasa mai prejos… vai, ioi, of of… Din sutele de mii de euro pe care le ia Banica ca sa prezinta jenibilitatea sa de emisiune, de ce nu doneaza si el o parte? De ce nu vad nici o stire care zice ca el sau oricare alt saltaret de acolo a donat banii pe care ii primeste pentru diverse aparitii ca sa ajute copilul respectiv? Poate unii au dat ceva ca prea plangeau cu lacrimi de crocodil la auzul stirii ce le anunta duelul.

In rest sunt niste ipocriti. Se dau de ceasul mortii ca vai si cum, dar ei pleaca la casele lor din Baneasa in masinile lor de sute de mii de euro linistiti ca lupta pentru o cauza nobila. Absolut patetic.

Nush care cantaret a investit 1,3 milioane intr-o crama si intr-o vie. De ce nu a donat 300 000 unor oameni care aveau nevoie? Macar din vanitate si tot e bine. Ganditi-va putin… apari la TV, lumea te priveste ca pe un print, e publicitate inainte de toate ca oricum n-a mai auzit nimeni de tine de prea mult timp.

Iubesc tara asta cu pasiune si daruire pentru ca aici m-am nascut si aici imi gasesc radacinile si pentru ca e frumoasa, dar vorba aceea… pacat ca e locuita (Later edit) de asa niste ipocriti !

8 Martie

Cat de dragut! Ne apropiem vertiginos de ziua de 8 martie. Ziua in care tot ce e purtator de p … ortofel gras trebuie sa-si adune gandurile si sa plece intr-o minunata aventura prin mall. (Asta la capitala, ca noi in provincie facem cumparaturi la “general store” -> magazin universal).

Cu aceasta mica intepatura, intentionez sa incep un post dedicat femeilor de pretutindeni. :)

8 MARTIE aduce foarte multi bani aproape tuturor. Se cumpara de toate: flori, prajituri, bijuterii, hainutze, papucei, cate si mai cate. Dar mai ales se cumpara bilete la STRIPTEASE MASCULIN. Se fac rezervari, se aduna bani, se fac pregatiri, de la coafor la cosmetica, de la manichiura la albitul dintilor.

Si apoi, dupa o saptamana grea, vine seara cea mare. Seara in care prietenul ti-a zis ca esti doar cu fetele, seara pentru care te-ai pregatit, seara in care te imbraci mai frumos decat oricand si pleci cu bani multi ca nu stii cui o sa apuci sa-i indesi in chilotei si e mai bine sa ai :)

Asta fac femeile. Se aprind pentru chestiile astea ca barbatii pentru Steaua.

Dar viata e complexa si are multe aspecte. Astfel, ajunsa in club, te loveste… SUNT NUMAI FEMEI… CU SUTELE!!! Iar stripperul cel mai dragut are un cos cat casa pe fund :) )

Asa ca banii se duc pe Jack cu RedBull, muzica buna te ridica in picioare, toata lumea rade si tipa si se distreaza si iese una dintre cele mai tari seri. Si nu e nimic in neregula cu asta, din contra, totul e minunat. Pacat ca avem nevoie de o scuza ca 8 martie ca sa ne distram atat de bine!!!

Ar trebui sa fie 8 martie in fiecare zi. Sa nu fiti neciopliti si sa credeti ca zic asta pentru cadouri (persoana de langa tine poate sa faca fiecare zi sarbatoare) … din contra, o zic pentru starea de spirit pe care ti-o da o “scuza” (cum am numit-o mai sus) ca 8 martie.

Deci, recomandarea este sa gasim mereu scuze ca aceasta :)

Buna seara, faataaa!

Sambata ce tocmai a trecut am decis impreuna cu cativa prieteni si cateva prietene sa iesim la distractie.

Daca tot faci un lucru, macar sa-l faci bine, zic… asa ca s-a luat decizia de a rezerva masa la Bamboo. O data e 1 martie pe an si o data ai sandalutze noi noutze (pe moment, adica).

S-au dat niste telefoane, s-a stresat o anumita persoana, saracutza, si s-a rezolvat.

Asa credeam noi cel putin, caci nimeni nu e fraier mai mare decat ala care si-o ia in freza direct la fata locului. Evident ca masa era data deja cand am ajuns noi acolo. Ca de, banu-i ban si banul nu asteapta pe nimeni. Cum speranta moare ultima, am sprijinit putin peretii, doar, doar se rezolva. Din pacate nu s-a rezolvat. Asta nu inseamna ca seara nu a iesit foarte ok, dar ne parea rau si de stresul prietenei noastre si de tragedia situatiei.

Cat stateam acolo cu haina in mana si analizam “lumea buna” a “capitalei” venita la “bairam”, dansatoarele dansau, digeiul digeia si microfonitza microfonea. (Traducerea se gaseste mai jos in pagina).

Microfonitza, simpatica de altfel, imbracata in folie de aluminiu ne incanta auzul cu o engleza vai steaua ei. “Ladies, this night is for you… I love you all!” si asa mai departe. A zis ea multe biata de ea, dar e greu sa si vorbesti, sa si iasa bine, sa te si plimbi, sa tii si folia sa nu cada…

Sincer, am o singura nedumerire. Care era oare procentul de straini acolo? Cati oameni chiar nu vorbeau romana deloc incat era nevoie sa se adreseze tuturor in limba reginei virgine?

Sau oare… indraznesc sa ma intreb… Suna mai bine “Ladies, this night is for you… I love you all!” decat “Doamnelor, aceasta noapte este pentru dumneavoastra… Va iubesc pe toate!” ?

Chiar asa mai fratilor? Eu nu stiu sincer ce sa zic… N-a auzit nimeni de “identitate culturala”, de “melodicitatea limbii”? Engleza e o limba ca din topor, romana curge lin, are poveste, are zumzet.

Si mie imi place engleza, recunosc… si vorbesc cat pot de mult, dar uneori e frumos si placut sa te mai uiti si la cine si ce esti. Sau sunt eu “so yesterday”? :) )

Dictionar:

digei, s.m.-> DJ

a digei, vb. -> a fi DJ (a baga muzica in club)

microfonitza, s.f. -> persoana ce foloseste un microfon in scopul de a comunica ceva

a microfoni, vb. -> a comunica ceva prin intermediul unui microfon

Hotelul de gheata Balea Lac

Acum vreo luna mi-a fost pregatita o surpriza. Cum nu reactionez bine la surprize, am insistat sa mi se spuna despre ce e vorba. Ulterior mi-am dorit sa nu fi stiut de la bun inceput :)

Surpriza era o noapte de cazare la hotelul de gheata de la Balea Lac.

Nu cred ca au fost multe alte dati in care sa mi se taie resuflarea la vederea unor asemenea peisaje. Absolut minunat. Atat de alb si de curat si de frumos, un loc pe care parca nici nu l-a atins vreodata vreo mana de om.

Hotelul este foarte simpatic, chiar langa cabina, nici nu-l vezi pana nu te uiti atent. Temperatura in camere este de 3-5 grade, dar macar nu bate vantul ca afara. Pe langa asta, primesti acolo niste saci de dormit in care nu are cum sa iti fie frig, oricat de friguros ai fi.

Chestia foarte faina a fost ca in seara in care am fost noi acolo au fost baietii de la Krypton si au tras o cantare. Aceasta acompaniata de cateva Bailey’s baute din pahar de gheata au transformat atmosfera friguroasa intr-una acceptabila, chiar placuta.

Merita mers acolo in gashca, sunt 10 camere de cate doua persoane, iar un chef cu 20 de persoane ar iesi demential, sunt sigura!

Recomand Hotelul de Gheata macar pentru vizitat, daca nu se pune problema dormitului acolo.

cimg2593.jpg

Paris

Acum am realizat ca nu am povestit deloc despre Franta si despre cum a fost… nu inteleg cum de mi-a scapat asa o chestie. Dar cu doua luni intarziere e mai bine decat niciodata :)

Dupa cum era de asteptat a fost pe cat de frumos, pe atat de frig si de obositor. Am apucat sa facem toate lucrurile pe care le speram.

Am vizitat Luvrul, Sacre-Coeur, Notre Dame, Versailles, Cartierul Latin, Musee d’Orsay. Ne-am plimbat pe Champs Elysees, am fost in galeriile Lafayette, am urcat in Eiffel, ne-am plimbat cu Bateaux Mouche-urile pe Sena. Am facut o gramada de cumparaturi de tot felul, de la haine la vin si branza.

Ne-am descurcat foarte bine pe acolo cu metroul. Hartile sunt facute in asa fel incat chiar si eu, care nu am pic de simt al orientarii, sa ma descurc destul de bine.

Pe cat de mult mi-am dorit dintotdeauna sa vad Luvrul, pe atat de coplesita am fost. Prea mare si prea complex. Cred ca ar lua cam o saptamana sa vezi tot ce e de vazut.

Cel mai mult mi-a placut la D’Orsay. Atat de frumos si de user-friendly :) Mi-am facut o mie de poze cu tablourile lui Van Gogh care este de departe pictorul meu preferat.

Parisul este un oras absolut minunat si recomand calduros tuturor celor care vor sa-l vada sa nu ezite si sa nu mai intarzie in decizia lor. Merita toti banii si chiar mai mult!

Carti si politica via Sky-Hunter :))

Dragul meu Sky, precum se vede continui sa ma impingi de la spate :)

Mi-ai aruncat doua bomboane: carti si politica. Am sa incerc sa iti dau niste raspunsuri la obiect…

1. Fara sa incerc sa par mai mult decat sunt, fara sa arunc vreun “spre rusinea mea”, fara sa ma victimizez ca n-am timp si vai si ioi, recunosc, negru pe alb ca nu citesc carti. Nu e vorba ca nu citesc in general, nu citesc la momentul de fata. Am trecut in revista “the must read”-urile gen “Alchimistul” si inca cateva d-ale lui Coehlo, “Codul lui DaVinci” si “Ingeri si Demoni” ale lui Brown, eterna “Dragostea dureaza 3 ani” si cam pe acolo m-am oprit. Poate am prins aceasta atitudine din vina celor care te indoapa cu “Moara cu noroc” si “Morometii” la varsta la care te incapatanezi sa fii liber si independent, adica sa citesti ce vrei tu si nu ce vor ei (sau poate e vina HBO-ului care imi ofera atatea posibilitati in fiecare zi). Atunci nu vroiam sa citesc tocmai pentru ca n-aveam de ales, acum nu citesc tocmai pentru ca am de ales :) La fel cum nici nu mai calculez integrale sau limite…

Dar, sunt pregatita sa “facem o prinsoare”: daca tu recomanzi, eu voi cerceta :)

2.  Ah, politica… pisica rea care e rea si zgarie rau :) )

Toate parerile pe care le am si pe care le impartasesc lumii duc spre dictatura si lumea incepe sa ma vada ca fiind putin dezaxata. Asta chiar nu imi doresc asa ca nu mai comentez. Sunt in continuare ofuscata de tot ce inseamna “fondul pentru Parlament” (asta asa, ca exemplu) si intrigata de cum ne fraieresc oamenii astia pe toti, un popor intreg care pompeaza bani in fundurile grase din scaunele confortabile de la Palatul Victoria, de la Casa Poporului s.a.m.d. Dar nu mai comentez, caci oricum sunt “mica dictatoare” conform prietenelor mele care m-au prins enervandu-ma la cursul despre care vorbeam in postul asta.

Dupa cum se observa, mood-urile mele raman aceleasi stari schimbatoare si dubioase. Dar asta sunt si din acest motiv micul meu Neverland se numeste ”The Cris Mood”.

Cu si despre wordpress

People, stop fighting!

S-ar supara SKY pe mine daca ar vedea ca i-am zis si n-am facut :(

Ce sa facem, viata e greu, greu tare :)

Ma uitam acum pe bloguri… multe s-au schimbat de cand n-am mai dat pe aici. Mi se pare foarte interesant cum mania asta a bloguitului a cuprins intreaga tara. Ati vazut ca toti politicienii au bloguri acum? Nu numai asta, dar sunt o gramada de oameni care pur si simplu n-au nimic de spus si totusi ei bloguiesc.

Cel mai fain blog pe care l-am gasit in cercetarile mele de azi este o pagina Hi5 pe wordpress. Cu poze, cu comentarii, cu pareri, cu tot tacamul. De ce trebuie infestat acest lucru minunat cu rahaturi d-astea? Nu stiu ce sa zic, pe cuvant.

Cand mi-am facut eu blog, aveam ceva de spus. Pe cuvant. Aveam multe de spus, de fapt… si vroiam sa le zic cuiva care nu vroia sa le asculte. Asa ca, m-am hotarat sa le fac publice. A mers o perioada. Era obsesiv, eram dependenta de wordpress, nu puteam dormi noaptea fara sa ma uit macar 10 min pe thecrismood. Dar la un moment dat parca n-am mai avut nimic de spus. Parca am eliminat toate subiectele si am ramas cu fix zero. Si asa au trecut luni de zile. Intre timp lume noua a aparut si lumea veche a plecat. Blogul meu a stat aici adunand praf si nu trafic. :)

Si chiar daca as gasi ceva de spus, n-as avea cand. Sunt in sesiune, penultima sesiune a vietii mele (sau…?). S-a dus si studentia si eu tot nu stiu in ce directie vreau sa ma indrept in viata. Ma chinui sa scriu cate ceva pentru proiectul de diploma si ma enervez atat de tare incat renunt. Nu stiu cu ce sa incep si cu ce sa continui…

Lumea zice ca la un moment dat, te paleste o revelatie si aia te scoate din rahat… sper, ce sa zic… :)

Oricum, viata merge, blogul sta si blogosfera se imbolnaveste… tot mai rau cu fiecare zi care trece…

Publicat în:  on ianuarie 15, 2008 at 20:30 Comentarii (7)